miercuri, 18 ianuarie 2012

Tarta cu branza de vaci


NGREDIENTE

ALUAT
400 g faina
250 g unt sau margarina
150 g zahar(eu am pus zahar pudra)
1 ou
1 pl.praf de copt
2 linguri cacao
CREMA
700g branza de vaci dulce
3 oua
100 g smantana
200 g unt topit si racit
10 linguri zahar pudra
3 linguri faina
2 linguri gris
coaja rasa de lamaie
1/2 pl.praf de copt
esenta de vanilie o lingurita
MOD DE PREPARARE

Pentru aluat se amesteca toate ingredientele,se framanta si la sfarsit se impart in doua parti.Aluatul se introduce in congelator 20 min.Intre timp ne ocupam de crema.
Se mixeaza ouale intregi cu zaharul pana isi dubleaza volumul.Se adauga smantana si branza de vaci amestecata cu untul care a fost topit si racit.Se pun cele 3 linguri de faina si 2 de gris.Se pune o lingura coaja de lamaie,1/2 pl.praf de copt si esenta de vanilie.Se amesteca usor toate ingredientele.Am uns o tava de tort cu pereti detasabili si am presarat faina.Am luat una din bucatile de aluat si am intins-o pe fundul tavii.Am pus crema peste foaia intinsa.Peste crema am ras pe razatoarea mare cealalta jumatate de aluat.



Am dat tava la cuptor, la foc potrivit spre mic cca.o ora.





Briose cu mac




Am luat reteta de la Miha http://www.bucataras.ro/retete/briose-cu-mac-8550.html.Iti multumesc Miha sunt delicioase!!!
INGREDIENTE

3 oua
150 g zahar
100 g smantana
50 g unt
50 ml lapte
1 lingura mac
1 praf de copt
200 g faina
3 pl.zahar vanilat

MOD DE PREPARARE RETETA

Am caramelizat 50 g zahar ,am stins cu 50 ml lapte si am lasat sa fiarba pana se topeste zaharul.Am pus 1 lingura de mac si am lasat la fiert inca cateva clocote.Am dat vasul la racit.Am mixat ouale intregi cu un praf de sare,am adaugat restul de zahar(100g) si plicurile de zahar vanilat.In cratita pe care am lasat-o la racit am pus untul cand compozitia era calduta.Untul s-a topit si pe urma am adaugat smantana.Am pus compozitia racita din cratita peste ouale pe care le-am mixat pana si-au dublat volumul.Am pus la sfarsit faina amestecata cu praful de copt si am amestecat usor cu o lingura de lemn.Am pus compozitia in formele de briose si am dat la cuptor.Se coace timp de 20-25 min. la foc potrivit .


Am ornat jumatate din briose(6 buc.) cu frisca si bomboane de ciocolata.Alte 6 bucati le-am servit fara sa le ornez.Sunt delicioase indiferent cum alegi sa le servesti.Le recomand din suflet cand vrei sa mananci ceva dulce,gustos si foarte rapid de preparat.






marți, 17 ianuarie 2012

Prajitura Desteapta


INGREDIENTE

8 oua
300 g zahar
250 g faina
250 g margarina
1 l lapte
5 pl.zahar vanilat
1 esenta de vanilie
un varf de cutit sare
MOD DE PREPARARE

Se topeste margarina in microunde si se da la racit.
Ouale se separa.
Galbenusurile se mixeaza cu zaharul si zaharul vanilat pana isi dubleaza volumul.
Se incorporeaza usor margarina topita la fel ca la maioneza putin cate putin si esenta de vanilie.
Se adauga faina,apoi laptele putin cate putin si mixam usor pana se pune tot laptele.
Albusurile se bat spuma tare cu un praf de sare.
Se amesteca albusurile cu compozitia de la galbenusuri amestecand usor cu o lingura de lemn.

Se toarna compozitia intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina.


Se introduce tava in cuptorul preincalzit la foc mic.
Nu se deschide cuptorul 40 minute.
Se coace in 50 minute.

Se lasa la racit in cuptor apoi se da la frigider cateva ore(cat rezistati).
Deasupra se pune pentru cine doreste zahar pudra cu aroma de vanilie.





Femeia din zodia Pestilor




Coada se formează în dreapta şi vă rog să nu vă înghesuiţi. Probabil că nu sînt destule femei din zodia Peştilor pentru toţi bărbaţii, dar ăsta nu e un motiv să vă călcaţi în picioare. Va trebui să-ţi aştepţi rîndul şi să speri să ai noroc.
Chiar şi fără astrologie au ajuns la toate urechile zvonuri despre farmecele femeii din zodia Peştilor. Are şi ea defectele ei, desigur, dar la prima vedere e întruparea primei iubiri a fiecărui bărbat, poate cu un strop de iepuraş Playboy adăugat pentru a condimenta amestecul. Cred că ar fi bine să recunoaştem de la început că femeia modernă, emancipată, cu imaginea ei dură, puternică, a făcut să crească şi mai mult valoarea fetei din Peşti. În atmosfera asta de eliberare de vechile prejudecăţi sexiste, neptuniana retrasă, drăgălaşă şi neajutorată trebuie să folosească un par ca să ţină bărbaţii la distanţă.
Nici nu e surprinzător că e atît de căutată. Nativa rareori încearcă să-şi pună în umbră bărbatul, fie că e al ei cu acte sau nu. Nu are nici cea mai mică, ascunsă şi nevrotică dorinţă de a-l domina, în nici un fel. El e liber să-i ţină scaunul cînd stă la masă, să-i aprindă ţigara, să o ajute să-şi pună haina şi să vorbească despre cît de minunat e el, cît îl ţin puternile. Ea nu vrea decît ca el să o protejeze şi să aibă grijă de ea. E foarte fericită să se sprijine de umărul lui larg şi să-i dea de înţeles, privindu-l cu ochii mari şi plini de uimire, cît e de puternic şi cît de multă nevoie are ea de el în lumea asta înspăimîntătoare. Gîndeşte-te numai la cîţi lupi stau la pîndă ca să devoreze Scufiţe Roşii. Numai gîndul la asta poate face o fată să-i vină să leşine. Chiar dacă nu e chiar aşa de victoriană (deşi multe peştoaice sînt), nativa va fi o ascultătoare fascinată a tuturor necazurilor lui şi o alinare la vreme de criză.
Această femeie crede că iubitul, parternerul, tatăl, fratele ei, de fapt, orice bărbat, poate cuceri lumea şi legat la ochi şi e uimitor de constatat de cît de puţin din această încredere înduioşătoare a ei e nevoie ca să facă un bărbat să creadă acelaşi lucru. Şi te mai miri că e atît de căutată... Ea e un refugiu calm, intim, de linişte şi relaxare pentru mîndrul ei bărbat, departe de lumea dezlănţuită, cu zgomotul ei. Luminile din bazinul peştoaicei sînt scăzute, liniştitoare şi alină ochii obosiţi care au fost bombardaţi toată ziua cu lumini de neon şi cifruţele acelea de la bursă pe care ea nu le-ar putea înţelege nici dacă viaţa ei ar depinde de asta. (Deşi, dacă viaţa ei ar depinde de asta, probabil că şi-ar ascuţi creionul şi ar scoate calculatorul).
Iarna, ea poartă mănuşi pufoase, de angora. Primăvara poartă fuste lungi, vaporoase, delicate. Vara o vei vedea într-un bikini sumar, iar toamna va arăta adorabil stînd alături de tine pe stadion, cu mîinile în buzunarele tale ca să le încălzească, întrebîndu-te din cînd în cînd cît e scorul. Ea e etern feminină, în toate anotimpurile. Cu riscul de a folosi un eufemism, bărbaţii trag la ea ca muştele la miere.
După numai cîteva vorbe schimbate cu ea şi un bărbat se relaxează instantaneu. Vede în minte lemne trosnind în foc într-o noapte geroasă de iarnă, sau se închipuie într-un hamac într-o încîntătoare zi de primăvară, fără să fie sîcîit de nimeni. Ea îi dă foarte clar de înţeles că nu-l va învinovăţi niciodată pentru problemele pe care le va avea în carieră sau pentru greşelile săvîrşite accidental. Va fi întotdeauna vina altcuiva din punctul ei de vedere. Nu va face niciodată presiuni asupra lui ca să avanseze mai repede pe scara ierarhică. Propriul lui ritm e perfect pentru ea. Mai e nevoie să explic de ce femeia din Peşti e cea mai periculoasă amantă din tot zodiacul? AVERTISMENT! După căsătorie s-ar putea să-ţi mai dea cîte un ghiont. de fapt, s-ar putea să te îmboldească destul de mult. Într-un fel, aşa-ţi trebuie, dacă te-ai lăsat orbit de farmecele ei. De multe ori ea poate fi usturător de sarcastică, dar fiecare femeie trebuie să aibă defecte, iar nativa noastră va fi preponderent blîndă şi nu pusă pe harţă. Ca să devină o adevărată scorpie trebuie să fie sătulă de lenea sau cruzimea extremă a partenerului şi cine zice că un soţ crud sau leneş nu merită o scorpie? Eu nu. Eu sînt de partea ei.
Şi-apoi, feminitatea ei delicioasă acoperă orice defecte minore şi în cea mai mare parte a timpului, neptuniana e dulce, visătoare şi caldă. Deoarece Peştii înoată în ambele direcţii o dată, ea se adaptează superb şi fără proteste la situaţii conflictuale care le-ar transforma pe majoritatea femeilor în epave nervoase. Desigur, din cînd în cînd s-ar putea să iasă la suprafaţă din mintea ei de obicei placidă oarece cuvinte iritate. Există şi peştoaice sensibile, care au fost tratate dur în copilărie sau adolescenţă şi permit resentimentelor acumulate să scindeze cele două părţi ale semnului ei zodiacal, ceea ce e foarte trist. O astfel de femeie devine o persoană singuratică, nefericită, înotînd mereu cu furie şi dînd nas în nas cu ea însăşi oriunde ar plonja ca să scape de demonii interiori, fără a-şi da seama că autocompătimirea şi întoarcerea spre sine a iubirii din firea ei sînt adevărata otravă. Drogurile, alcoolul şi falsele speranţe ascund adevărul de privirea ei şi o fac să nu mai vadă bolovanii din rîu, care i-ar putea duce distrugerea. Dar neptuniana tipică păstrează intactă alăturarea celor doi peşti din simbolul ei, lăsîndu-i să conlucreze firesc, să plutească unul pe lîngă altul înainte şi înapoi, astfel încît nu eşti niciodată sigur încotro se îndreaptă ea. Se spune că zodia Peştilor e o mare adîncă, misterioasă, în care se varsă toate rîurile. Vei avea mai multe şanse să o prinzi dacă îi cunoşti cîteva dintre secrete.
În primul rînd, e subtilă. Dacă nu mă crezi, întreabă-i pe cei opt soţi ai lui Elizabeth Taylor. Ea nu e doar subtilă, dar uneori e chiar puţin trişoare cînd îşi pune în minte să te aibă la degetul cel mic.
Poate că tu cunoşti o neptuniană care poartă un şorţ ecosez şi un surîs timid şi e însăşi întruparea soţiei devotate, a gospodinei şi a mamei blînde. Îţi spui că nu e nici subtilă nici înşelătoare. Scuză-mi francheţea, dar te înşeli. Cunosc şi eu o nativă ca cea pe care tu o crezi atît de diferită de ce am spus eu. Femeia asta a reuşit să rămînă în picioare după pierderea unui copil, după umilinţe, dureri, tragedii, sărăcie, temeri, plictiseală şi chiar după confuzia provocată de cîteva perioade cu venituri neaşteptate. A făcut faţă genunchilor juliţi ai copiilor, hainelor pierdute, mitocăniilor soţului şi unui amestec de rude cum nu ai dori nici duşmanilor tăi. A înfruntat tot acest ghiveci al soartei cu rezistenţa lui Rocky. Asta numeşti tu fragilitate? Delicateţe? Şi în ziua de azi, cei doi copii adulţi ai ei o consideră o creatură fermecătoare, copilăroasă, neajutorată şi vulnerabilă, care are nevoie de protecţie şi nu pricepe în ruptul capului cum funcţionează mecansimul yalei.
Neptuniana e încîntător de vagă şi visătoare. Nu ştie boabă de economie, dar reuşeşte să se îmbrace de parcă ar fi de viţă regală, să gătească deseori cine somptuoase, să plătească chiria la timp şi să trimită cadouri minunate la ocazii speciale, toate astea dintr-un venit mai mic decît bacşişurile unui chelner de la o cîrciumă de cartier. E înconjurată de afecţiunea unui grup eterogen alcătuit din oamenii cu care intră în contact, precum administratorul, vînzătorul de la magazinul din colţ, poştaşul, plus vreo cîţiva cîini şi pisici vagaboande şi o mînă de copii ai vecinilor. S-ar putea să aibă, totuşi, un duşman: bărbatul pe care l-a refuzat înainte să se mărite cu soţul ei. Probabil că de dezamăgire acesta s-a înrolat în Legiunea Străină, iar acum mă îndoiesc că ea mai ţine minte cum îl cheamă. Femei fără inimă, peştoaicele astea... Subtile şi înşelătoare. Dar nu încerca să spui asta vecinilor ei!
Ca şi vînturile de martie, nativa ta va avea multe toane. E îngrozitor de sentimentală, iar cînd îi sînt rănite sentimentele e în stare să verse rîuri de lacrimi. Se va uita la tine cu atîta reproş că te vei simţi ca şi cum tocmai l-ai împuşcat pe iepuraşul de Paşti. Uneori acestor femei le intră în cap că sînt dezastruos de nepregătite pentru bătăliile feroce şi ambiţia obsesivă necesare pentru a supravieţui. Şi atunci se instalează depresia profundă. În acele momente va trebui să-i spui că e admirată pentru înţelepciunea ei adîncă, misterioasă şi pentru că e binecuvîntată cu darul înţelegerii fiecărei fiinţe umane pe care a onorat-o vreodată cu prietenia ei. De obicei e adevărul adevărat. Cea mai grea lecţie pe care trebuie să o înveţe este să-şi depăşească timiditatea şi îndoielile. Dacă temerile ei au rădăcini adînci, se va izola de ceilalţi, apoi se va întreba de ce e singură. Se teme deseori că deranjează, că insistă prea mult, că profită de amabilitatea celorlalţi, cînd toate aceste gînduri nu sînt decît în mintea ei, în nici un caz a altora.
Din cînd în cînd cîte o neptuniană îşi va masca timiditatea şi vulnerabilitatea cu remarci ironice, poante sarcastice, o faţadă de sofisticare şi o personalitate rece, independentă. Dar toate astea sînt doar un mecanism de apărare, un deghizament adoptat ca să-i ascundă nesiguranţa de ochii iscoditori ai oamenilor duri, care i-ar răni inima blîndă dacă şi-ar expune-o. Cunosc o nativă care-şi descarcă sufletul scriind adorabile versuri şi cîntece, dar în rest e imaginea clasică a femeii de carieră aspre, nepăsătoare, adică aşa cum vrea să fie văzută de oameni. Totuşi, nici măcar acest gen de neptuniană nu e în stare să se pună de-a curmezişul propriei zodii. Cu toată pretinsa ei independenţă, aşteaptă pe trotuar ca bărbatul cu care e să cheme un taxi. Din punctul de vedere al unei peştoaice sînt lucruri care pur şi simplu nu se fac, iar unul dintre ele este să nu te comporţi ca o doamnă în public. Astfel, ea păcăleşte o mulţime de bărbaţi, care ar putea să-i înlăture temerile şi s-o facă să-şi renege des proclamata afirmaţie "Cine are nevoie de un soţ? Ăştia nu sînt buni decît să-ţi încurce viaţa". Închipuieşte-ţi! Să auzi aşa ceva de la o femei din Peşti, care are nevoie să aparţină cuiva mai mult decît are nevoie de aer sau somn.
Neptuniana îşi va dărui toată inima copiilor, mai puţin bucata uriaşă pusă deoparte pentru tine. Îi va iubi pe toţi, dar cei care vor fi mai urîţei, mai slabi, mai mici sau mai bolnăvicioşi s-ar putea să aibă un pic mai multă iubire din partea ei. Nu există altă femeie în lume care să înţeleagă ca ea timiditatea băieţeilor sau problemele adolescentine ale fetelor. Ea va sacrifica orice pentru ca progeniturile ei să aibă tot ce nu a putut ea avea în copilărie. S-ar putea să fie prea îngăduitoare, căci disciplinarea copiilor nu îi vine deloc la îndemînă. Dar trebuie făcută să înţeleagă că lipsa fermităţii e deseori la fel de gravă ca neglijarea completă a copilului. Explică-i acest lucru cu blîndeţe. va înţelege fără să se supere şi va începe să fie mai fermă cu cei mici. Multe mame din Peşti reuşesc să găsească o fericită cale de mijloc între severitate şi blîndeţe, iar copiii lor le sînt recunoscători toată viaţa.
Neptuniana va accepta bucuroasă să fii tu cel care pune pîinea pe masă. Probabil că va prefera să nu intre în competiţia brutală a lumii comerciale, dar o va face dacă tu ai nevoie disperată de încă un venit. Ea s-a cam săturat de lumea aceea cînd lucra pentru compania aceea mare, buimăcitoare şi te aştepta pe tine să apari în viaţa ei şi să o salvezi. Nu toate, dar unele native sînt cam cheltuitoare. S-ar putea să aibă nevoie de ajutor ca să înţeleagă de ce nu mai rămîne cu nici un ban după ce se întoarce de la cumpărături. Dar în caz de urgenţă, se va descurca şi fără articolele fine cu care îi place să se înconjoare.
Nu uita niciodată cînd e ziua ei, sau aniversarea căsătoriei, sau cea a zilei în care ai cerut-o de nevastă. Ea nu va uita. N-am să uit niciodată o peştoaică mică, brunetă, cu ochi verzui, care s-a măritat peste noapte cu un sportiv celebru. Cînd l-a întrebat, curioasă, cum de i-a venit să o ceară de nevastă, el a răspuns: "Păi, a fost tare ciudat. În ziua aia nici nu-mi trecea prin minte să te cer. Eram în parc, lîngă lac. Gagicile care stăteau pe-acolo la soare aveau părul ud, lăţos, de la înot şi arătau încinse şi transpirate, cum stăteau întinse pe bănci. Tu erai sub un copac, într-o rochie albă, de dantelă, şi arătai atît de proaspătă şi diferită de toate celelalte...Arătai... ei bine, arătai cam ca o fată".
Ăsta e cel mai subtil secret al neptunienei. Fie că îşi urmează chemarea într-o mînăstire, fie într-un bar, ca şi cîntăreaţă senzuală, ea e fată. Din cap pînă în picioare. Sută la suta.


Poveste.....



Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in
mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape.
Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”

O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit
cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!”
Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”
Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.



luni, 16 ianuarie 2012

Am dreptate?



 M-am saturat de oameni care imi spun ce sa fac,cum ar trebui sa fiu,asa cum m-am saturat si de cei care cred ca au intodeauna retete de salvare.
Si uite asa m-am saturat de acesti oameni "minunati"si de retetele lor.....ale lor,nu ale mele!
Ce bine ca suntem diferiti(slava Domnului),fiecare avem alt rol,fiecare are drumul lui.
Am invatat ca nici un fir de iarba nu este la fel ca altul,nici un fulg de nea nu are acelasi format,atunci de ce m-as incapatana sa devin ceea ce nu sunt?
Indiferent dacă este un moft, o nevoie sau o etapă necesară, știu sigur că vocea interioară este singurul meu ghid, care nu e aceeasi cu vocea perfecționistă din capul meu sau din capul altora.

Dacă eu am răbdare cu mine, nu mă mai priveste dacă ceilalți nu au  cu mine.

Dacă eu mă accept asa cum sunt, nu e treaba mea dacă ceilalți nu mă acceptă.

Si dacă eu mă iubesc pe mine însămi asa cum sunt, iubirea mea nu mai este condiționată de ceea ce fac sau nu fac ceilalți pentru mine…
Nu sunt deloc romantica, poate doar putin melancolica, nu sunt pesimista dar sunt putin optimista...nu-mi plac dramele desi ma urmaresc cateodata, nu-mi place sa ma complic cand lucrurile sunt deja complicate, incerc sa nu ma uit inapoi desi este inevitabil, nu ma desconsider, nu ma judec si nu judec pe nimeni....nu sunt cea mai sincera persoana, stiu cand sa mint si cand sa spun adevarul...de multe ori sunt egoista si ipocrita... dar intrebarea e: cine nu este?
Eu nu sunt perfecta si nici nu voi fi...si sincer, sunt mandra de asta!
Acum stiu că a-mi asuma dreptul de a-i eticheta pe ceilalți și de a le spune ce cred că ar trebui să facă pentru a se îndrepta nu e decât o iluzie din marea de iluzii ale acestei lumi care ne păcăleste zilnic. Nu există nicio retetă, există în schimb o singură potiune magică care vindecă orice boală și orice durere- iubirea.
Multumesc ca m-ati ascultat!




duminică, 15 ianuarie 2012

Ninge,ninge


Aseara a fost un spectacol mirific!E alb. Afara e alb, in suflet mi-e alb.
Imi lipesc fata de fereastra geamului meu si stau asa, clipe picurate in clepsidra cu fulgi.
Copacii ma imbie cu brate inzapezite, ma cheama in jocul lor de-a vantul si pamantul.
Trec oameni, raman pasi, raman urme. Raman semne ale trecerii lor, caci nimic nu e in zadar, nimic nu e in van.
Si sufletu-mi amprentat de ei, se trezeste zambind si asta se vede in ochii-mi.
E alb.
Si ninge bland, ninge a poveste.
Credeam că ne-a lăsat iarna şi s-a dus… Dar iată că de două zile ninge într-una. E atât de spendid să te uiţi pe geam cum ninge.
In sfarsit asa cum o stiam!
Asa cum o doream,asa cum o visam si nu credeam ca mai poate fi.......craiasa alba,rece,navalnica,scuturandu-si navalnic fulgi ,perdele de gheata peste camp,copac,om ........obiecte,drumuri,aducandu-ne oameni mari in copilarie,in basme si in fantasme...........
Macar o clipa sa ne amintim de bataia cu bulgari,de plimbarile cu sania,de oameni de zapada,macar o clipa sa ne oprim din grija de oameni mari si redevenim copii prizonieri ai farmecului iernii.